La aproape cinci decenii de la prima vizită pe Lună, satelitul natural încă își dezvăluie secretele, iar acum vorbim despre câmpul magnetic.
În prezent, Luna nu mai are câmp magnetic, dar situația nu a fost astfel de la bun început. Începând cu acum 4,25 miliarde de ani și până acum 3,56 miliarde de ani, câmpul magnetic al satelitului a fost similar cu cel al planetei noastre, fiind probabil generat de către nucleul fluid al Lunii.
Cercetătorii nu-și pot da seama dacă magnetismul a dispărut complet acum 3,19 miliarde de ani sau dacă a rămas activ, într-o formă mai slabă. Pentru a găsi un răspuns, aceștia au studiat roci mai tinere, analizând o rocă lunară adusă pe planetă în cadrul misiunii Apollo 15, din 1971.
Roca este compusă din fragmente de bazalt care provin din roci mai mari, acestea fiind formate acum aproximativ 3,3 miliarde de ani. Fragmentele sunt ținute laolaltă de un material sticlos, care s-ar fi format acum 1 – 2,5 miliarde de ani, în urma unui impact cu un meteorit.
Impactul a topit și granule care conțineau fier, din cadrul bazaltului, iar acestea s-au cristalizat la loc în cadrul materialului sticlos, când acesta s-a răcit, capturând o amprentă a câmpului magnetic a lunii de la acea vreme.
Experimentele au arătat că granulele s-au format atunci când luna avea un câmp magnetic de zece ori mai slab ca al Pământului, de 5 microtesla. Acest câmp magnetic era de 1.000 de ori mai puternic decât cel măsurat de astronauții care au aselenizat în cadrul misiunii Apoloo 15.
Conform cercetătorilor, câmpul magnetic era încă activ acum 1 – 2,5 miliarde de ani, fiind astfel de două ori mai longeviv decât se credea până acum. Întrebarea care rămâne în continuare, însă, este ce a generat la început acest câmp magnetic.
